Scandalos! Supermen despre Omul Paianjen: “Omul Paianjen nu este deloc ok fiindca nu are mantie. Bomboana pe coliva, nici nu e in stare sa zboare singur, are nevoie de ciuingamul ala.”
Serban Anghene si cartea lui “Viaţa unui şef de departament povestită de fiul său, supermen” se repovestesc pe blogul Istodor. Supermen critica criminal felul de a fi al celorlalti supereroi.
Cartea? A trai propria ta utopie intr-o lume cretina. Cartea si universul creat de ea “e de ris”.
Cine-i Superman pentru tine? Nu ala din roman, adevaratul Superman?
Pai adevaratul meu Superman e Supermanul Supermanului din roman. Ma rog, nu tatal lui. Ci tatal meu. Pe de-o parte. Treaba e ca nu prea mai cred in ideea de Superman, ce ramane insa interesant e cate se pot deduce despre firea omeneasca raportandu-ne la nevoia de Superman. Omul are nevoie de prefixul super. Nu neaparat sa fie al lui, dar sa-l stie acolo, undeva. Stii cum e expresia aia, a-ti sari peste tacalie? Cum ar veni, ca nu se poate. Eu zic ca se poate, daca ne uitam la cum sarbatoresc brazilienii golurile, cand se dau peste cap in aer. Asa ca am sa reiau: Supermanul meu e jumate tata, jumate Bebeto si un sfert Beckett.
Omul Paianjen iti place? Ce-l deosebeste pe Superman de Omul Paianjen?
In primul rand ca nu inteleg la ce copii s-au gandit creatorii lui Spiderman cand au facut personaj din paianjen. In afara de beizadelele sefilor de trib aborigeni pentru care arahnidele sunt o parte importanta a dietei, care copil agreeaza paienjenii? In al doilea rand, Omul Paianjen nu este deloc ok fiindca nu are mantie. Bomboana pe coliva, nici nu e in stare sa zboare singur, are nevoie de ciuingamul ala pe care-l intinde peste oras. Declar deschis si cu tarie – si eu cand declar nu vin dup-aia sa zic ca tin minte ca l-am impins – ca-n viata mea n-am rezistat sa ma uit la un episod intreg din Omul Paianjen. Preferam sa ma uit la Turul Frantei, daca poti sa-ti imaginezi in ce stare ma aducea.
